Scrisoare deschisa catre viitorul meu sot

Nu stiu pe unde hoinaresti acum, probabil iti furi ochii cate-o clipa dintr-o carte veche si privesti sfios ploaia de afara. Te cufunzi apoi la loc intr-un fotoliu de piele burgundy, ridicand usor din umeri si lasand gulerul mare al unui pulover crem din tricot si cu nasturi maronii sa iti atinga barba aia neglijenta de care ma voi indragosti fara sfarsit. Si poate bei un vin rosu si lasi ultima picatura sa iti sarute buzele moi, aceleasi buze pe care le voi saruta cu atata pasiune si iubire eu, intr-o zi. Ti-as spune sa ma cauti in caracterele feminine din romanele tale, insa momentan m-as confunda usor cu Thérèse Desqueyroux a lui Mauriac si nu vreau sa te sperii.

Ma vad strecurandu-ma prin spatele tau, imbaracata cliseic cu puloverul tau gri si cu vesnicele mele sosete mov. Am parul pe spate si il port ca de obicei, buclat lejer. Tu adori sa ma vezi asa, naturala si inglobata de mirosul tau. Ma vezi a ta. Si a ta voi fi, dar asteapta! Acum doresc doar sa iti soptesc cateva lucruri.

Imi aprind o tigara si te sarut cu dragoste sub ureche, spunandu-ti ca ador sa te vad atat de adancit in pasiunile tale. Si iti multumesc ca imi oferi timpul meu, e important pentru mine. Ai vazut ca sunt o pasare si „mai degraba mi-ai taia aripile decat sa ma tii intr-o cusca”. Ai spus-o chiar tu, in ziua in care te-am anuntat copilareste ca ma sufoci si ca am nevoie de o pauza de la tine. Esti matur si eu putin naiva. Ma privesti intotdeauna, chiar si in asemenea momente, cu ochii calzi si imi raspunzi in asa fel incat ma razgandesc pe jumatate. Si pentru asta te respect! Si te-as respecta o viata, doar te rog, sa ma atingi mereu la fel!

Am devenit dependenta de mainile tale calde. Si de mirosul tau. Si n-am fost veci mai fericita ca atunci cand ai inceput sa surclasezi si aerul, si cerul. La inceput, stii tu cand, atunci cand ai pus monopol pe timpul meu liber (si timpul meu „ocupat”, pentru ca nu-i ca si cum n-ai fi fost omniprezent in gandul si pe pielea mea). Atunci cand m-ai dus la tine acasa si mi-ai propus sa imi aduc cateva lucruri, treptat, pana mi le-am mutat pe toate. Atunci cand nu m-ai obligat sa fac cunostinta cu parintii tai si nu m-ai presat sa ti-i prezint pe ai mei. Atunci cand toate gesturile facute din complezenta le-ai aruncat pe geam. Cand am impachetat formalitatile si le-am facut cadou vecinilor.

Si m-am topit cand mi-ai spus ca singura ta religie este iubirea noastra. Cand am simtit cu adevarat ca n-am sa imi fac zile negre gandidu-ma ca va trebui sa imbrac o rochie alba, stupida de mireasa si sa rostesc o poezie prestabilita menita sa ne uneasca, vasazica. Mi-ai spus c-ai sa te casatoresti cu mine doar de dragul de-a-mi spune „sotie” si eu tie „sot”. Si ti-am spus ca vreau o rochie violet si pe tine te vreau intr-un pulover crem si-n tenisi… Sau in pantofii aia tip Oxford…

Ma vad iar. Imi apropii buzele fierbinti de ale tale si impartim ultimul fum din tigara. Ma vad plecand de langa tine si lasandu-te cu privirea in pagini ingalbenite, pentru ca iubim amandoi sa citim carti de la anticariat si nu pe cele noi. Te las cu mirosul lor si cu adierea vocii mele. Raman cu gandul la momentul cand ma vei auzi din nou si vei stii (tot nestiind de unde) ca sunt a ta. Si tu al meu.

Scrisoare, catre sotul meu!

…to be continued

2 gânduri despre &8222;Scrisoare deschisa catre viitorul meu sot&8221;

Comenteaza articolul:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s