Semnat: barbatul care nu vrea o femeie fara principii

Eram un amarat. Acum asa vad. Atunci aveam pojghita pe ochi. Aveam hainele jerpelite si putin spus murdare. Nu voiam sa vad in fata ochilor nici daca imi punea cineva un tunel sa-mi ghideze privirea. Nu munceam si nici n-aveam de gand s-o fac. Ea, ea ma tinea. Zicea ca ma iubeste si tragea de mine in fiecare zi sa ma scol macar din pat. O-njuram! Ma tinea de bani si de mancare. Ma tinea pana si-n casa aia sufocanta cu pereti  galben mustar, mobila adusa pe bucati si-o canapea vernil cu dungulite fad colorate.

Actiunile ei devenisera ca aerul pentru mine. Aveam o nevoie aproape inconstienta de ele si nu ca nu le apreciam, nici macar nu simteam ca se-ntampla. Fumam. Zbiera. Urla in fata mea cu parul ei zburlit si moaca sifonata, tinand in mana un prosop cu care, pare-mi-se stersesera urmele romului meu de aseara. Era o reflectie urata a ceea ce fusese odata. Ca-ntr-o apa tulbure, de mlastina. O priveam printre pleoape cu scarba. Asteptam doar sa-si termine runda, sa se calmeze, sa ma trimita sa ma spal ca sa poata da buzna peste mine dus sa ma sarute. O facea mereu.

Nu m-a parasit in perioada mea decadenta. Nu stiu daca spera c-am sa-mi revin sau ma placea asa. Nu ma cunoscuse altfel decat setat pe auto-distrugere. Si desi frumoasa, altruista si descurcareata, adevarul e ca nu avea ochii deschisi atat de larg incat sa vada vreo licarire in mine. Aveam o sclipire latenta ce s-a desclansat imediat ce m-am privit in oglinda.

Nu cliseic. Nu atat de prostesc si obisnuit. Eu  imi cunoscusem intr-un bar dublul. Nu mi-am dat seama imediat, insa inteligenta nativa de care individul dadea dovada mi-a dat tarcoale multe zile. Remarcase ca vecinul nostru de pahar era medic, dupa iodul de pe degete. Desi ametit binisor, tipul avea o dexteritate si o atentie de-o acuitate rara. Plecasem.  Il lasasem la locul de la bar, insa conturul umbrei lui ma bantuii. Ma vedeam pe mine in el, moment in care il compatimeam. Mi-am dat seama ca fata de cine simteam cu adevarat josnicul sentiment de mila, era fata de persoana mea. Am luat masuri.

Oportunist sau nu, mi-am vazut sansa de a-mi scoate diploma si a o flutra pe coridoarele unei multinationale de cand, calcat si aranjat, am inceput sa bat din usa in usa. Nu sarisem direct intr-un birou, insa cu timpul, mi-am croit loc. Acum scriu de pe fotoliul de piele ce-mi sta ca tron intr-un penthouse dintr-o cladire situata central.

Cat despre ea, multi ma veti judeca, insa eu n-as putea iubi o  femeie ce-a iubit un om ca cel cu care ma identificam eu. N-as putea atinge ochii unei  femei care au privit atat jos. Si daca m-ar fi parasit atunci, poate acum pasii ei se auzeau din bucatarie. Dar e liniste.

Semnat,

Barbatul care nu vrea o femeie slaba si fara principii, din mila.

Comenteaza articolul:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s