Cateva ganduri ale unei solitare

Cred ca imi place sa fiu singura. Stiu asta de ceva vreme. Am sperat insa, ca e un episod trecator. Mai stiti treaba aia cu „finding yourself” despre care vorbeam intr-un articol? Despre faptul ca daca stai singur, ajungi mai usor sa te gasesti, sa te descoperi si sa afli ce esti tu cu adevarat? Un an de zile, de fapt mai exact 9 luni, am stat inchisa in casa. Am mers la facultate in primul semestru, cu drag. Dupa, nu ca nu imi era draga facultatea, ca imi e si acum, dar cand stiu casa goala… eu pleacata… In club, inspre mirarea mea, dupa ce am pornit de acasa cu rochite, pantofi, invartindu-ma prin casa si silabisind Di-esel, Ver-ti-go, Bam-boo, Cra-zy etc., am iesit numarat pe degetele de la o mana. Mie imi place sa ies, adica chiar imi place! Care-i treaba??? Cred ca sunt defecta cand sunt aici! Al naibii sa fiu daca inteleg ce-mi lipseste! E culmea, al naibii de culmea cum pot sa stau inchisa aici fara sa fac nimic! Cateodata ma sperii de mine. Nici muzica nu imi pun. Doar stau. Sau ma leagan prin casa in ideea de a mai sterge o data mobila sau a mai parfuma, sa miroase bine. Nici sa vorbesc la telefon nu am chef! Sa fiu o muta??? O muta in dungi? Uneori incercam sa ma auto-conving sa ies din casa pe motiv ca „trebuie sa imi mai port si hainele alea! la ce le-am cumparat? De multe ori am zis ca mi-ar crea o placere teribla sa am o casuta calduroasa undeva pe varful unui munte, sa stau singura cateva zile, din cand in cand, sa fiu eu cu mine. Dar niciodata nu am fost convinsa ca as suporta singuratatea. Pana acum ce am aflat ca eu chiar m-as bucura de ea! Tot timpul, in sinea mea, am preferat muntele in defavoarea marii, desi sporturile de iarna nu fac parte din pasiunile mele. Si stiti de ce? Dintr-un motiv, aparent, stupid. Eu am un instinct de conservare foarte bine dezvoltat si nu risc sa imi rup ceva! Poftim? Ce-ai zis? Da.. De asta. Si eu, nici n-as lasa pe nimeni sa imi schimbe vreo parere. Fixista convinsa!

733990_552876548080320_549056360_n

Dar nah, acum ca tot mi-am marturisit „pacatele” cred ca e cazul sa incerc sa fiu mai maleabila. Singura problema, e ca de fiecare data cand zic ca o schimb treaba asta la mine, incerc acelasi mecanism pe care il incearca fumatorii cand vor sa renunte: De luni. Care luni? Nici noi, astia, viciosii, nu stim!

O zi frumoasa!

P.S. : in curand o sa postez si articolul cu machiajul pe care il adopt eu zi de zi, insa cu programul de la facultate mi-a fost putin dificil sa am timp sa il filmez! Va pup!

2 gânduri despre &8222;Cateva ganduri ale unei solitare&8221;

  1. Si eu am locuit singura un an intreg, initial ma mutasem cu iubitul in primul an de facultate, el in ianuarie a plecat cu serviciul si am ramas singura pana in decembrie. Bineinteles ca venea la o perioada de timp o saptamana in concediu. Sincer mi-a placut enorm si acum cand suntem zilnic impreuna imi lipsesc momentele mele de singuratate, zilele in care curatam casa de 4 ori pe zi si nu era nimeni sa zica: „dar ai mai facut odata astazi”, ei daca eu simt ca s-a murdarit, ce sa fac… Heiii, nu am uitat ca ai promis ceva… pe cand postul cu make up step by step?

    Apreciază

    • Cu iubitul inca nu am locuit, dar el cred ca e singurul cu care chiar mi-as dori sa stau, sa facem de mancare impreuna si sa imi impart baia cu lucrurile lui❤ Inca nu am incercat sa stam impreuna, dar cred ca ne-am inchide in casa si nu am mai iesi. Ne suntem de ajuns unul altuia si nu vrem sa riscam sa ne baricadam! :)) :* Cu alta fata sincer nu stiu daca as rezista!
      Incerc sa il pun cat de repede!

      Apreciază

Comenteaza articolul:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s